COSMIN GIURGIU
Director Executiv Fundația Umanitară Rescue
Str. Fabricii, Nr. 4, Cluj- Napoca | http://www.rescue.ro | e-mail: rescue@office.ro | tel: 004 0722365208
Mă numesc Cosmin Giurgiu, locuiesc în inimă Transilvaniei – orașul Cluj-Napoca, căsătorit, cu trei copii și sunt motociclist. În anul 1988 aveam 20 de ani și eram în armata la Constanța și acolo bunătatea și dragostea lui Dumnezeu m-au copleșit și am hotărarât să îmi predau viața și viitorul în mâna Lui. Am mers acasă în permisie și am primit o Biblie pe care am început să o citesc clandestin (eram cu un an înainte de caderea lui Ceausescu). A venit liberarea, revoluția, și tot ce doream era să plec din România intr-o tară occidentală.
Ocazia nu s-a lăsat mult așteptată. Am fost invitat la o conferintă crestină de tineret in orașul Ede in Olanda. Acolo mentalitatea mea s-a schimbat: am realizat că Olanda e o tară frumoasă pentru că fiecare om iși vede de treabă lui și lucrează cu harnicie. Am hotărât atunci ca nu voi pleca niciodată din tară mea și că voi face tot ce ține de mine ca și România să se ridice la locul ei în Europa și in lume. În prezent conduc Fundația Umanitară Rescue, cu activități în principal în penitenciare. Nu o să uit niciodată primă mea vizită în penitenciarul Aiud în anul 1993. Atmosferă apăsătoare, durerea și tristețea din ochii celor închiși, condițiile lor de viață m-au marcat profund. În anul urmator eram student la școala Biblică Internațională Apostolică din Kolding și împreună cu mai mulți colegi am avut o săptămână de evanghelizare în temnită Aiudului și la începutul fiecărei zile ne rugam ca Dumnezeu să binecuvanteze programul. Odată am cerut ca Dumnezeu să ne arată putin din inima Lui pentru deținuți… ce simte El pentru cei închiși. În momentele următoare am avut o experiență spirituală pe care nu o pot uita, abia am ingenunchiat și cu toții am simțit o imensă tristete, o durere sfâșietoare, am început să plângem și am ințeles puțin durerea lui
Dumnezeu vizavi de oamenii pierduți în păcat, neîmpăcați cu El. Au trecut 23 de ani de atunci, am vizitat multe închisori, am vorbit in fața a mii de deținuți dar acea inimă zdrobită, incă mai simte cu cei inchiși. Am ințeles că lui Dumnezeu ii pasă, că e cu noi, că vrea sa ne ridice, că e disponibil, că e viu, că are putere, că tot ce spune El, are și voință și resursele să aducă la îndeplinire. Am văzut vieți transformate, oameni schimbați care înainte faceau cu sete și ardoare voia celui rău, iar acum îl laudă pe Dumnezeu și îi aduc slavă pentru schimbarea din viețile lor. Din praf și noroi, cenușă și cioburi, El poate modela noi începuturi. Nimeni nu a căzut atât de jos încât să nu poată fi ajuns de dragostea și iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu e dispus să ierte și să uite pacatele noastre, oricare ar fi ele și oricât de mari ar fi. Isus a plătit deja pentru ele.
Marturia mea mai in detaliu in Bikers Bible:
Comments